Cine iubeşte are întotdeauna ceva de dat.

2005 – Anul Euharistiei –„Fă numai binele, evită răul, aşteaptă-L pregătit pe Domnul!”

4- 5- 6 martie 2005

        

    Prima vineri, prima sâmbătă şi prima duminică pe muntele Sfintei Treimi în Nuşfalău.

În martie ne rugăm pentru copiii concepuţi, născuţi şi nenăscuţi.

În mod concret ispăşim pentru acei părinţi, medici, oameni,… care nu iubesc copiii concepuţi şi născuţi, se folosesc de ei, îi maltratează,...

„Isus, Fiul lui David, ai milă de mine sărmanul păcătos!”.

I. Nuşfalău: retrospectivă – examen de conştiinţă.

Ca om al speranţei eşti creştin autentic? Dreptatea lui Dumnezeu te impulsionează în bine şi te reţine de la păcat? Vrei să primeşti cu sufletul curăţat bucuria cerească ce te aşteaptă? Când eşti bolnav crezi oare în puterea vindecătoare – eliberatoare a lui Dumnezeu? Foloseşti cu regularitate medicamentul eficient al preamăririi şi recunoştinţei?

·         Fragmente din mesajul Sfintei Fecioare din februarie 2005, cu explicaţii.

„Astăzi vă invit la bucurie. Isus, Fiul Meu cel Sfânt, care vă iubeşte foarte mult,

vrea să se întoarcă pe Pământ şi va aduce o asemenea bucurie 

cum nu a mai fost de la începutul lumii. 

Pentru această bucurie trebuie să vă pregătesc inimile.”

Cu adevărat poţi să te bucuri numai în Dumnezeu, având sufletul curat! Cere cu statornicie de la Dumnezeu bucuria! Din suferinţa acceptată şi oferită izvorăşte bucuria cea mai profundă. Repetă des: Dumnezeu mă iubeşte! Abandonarea copilărească lui Dumnezeu te umple de bucurie! Evită plângerea, judecata şi autocompătimirea. Observă şi vorbeşte despre latura bună a altora! De bucurie deplină, continuă şi netulburată vei avea parte numai în Rai!

Vocaţia ta este: să accepţi, să porţi şi să dai mai departe bucuria!

„ În scurt timp veţi avea parte de un har special. Fiecare, acolo unde este (trăieşte) va vedea raiul şi în lumina lui Dumnezeu se va vedea pe sine, aşa cum este. Acest eveniment va avea loc în curând!!!”

·         Retrospectivă asupa celor 6 ani care au trecut.

Pâna acum am celebrat 72 prime sâmbete în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus şi a Inimii Neprihănite a Mariei, din care 67 la Şimian şi 5 la Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi. Ce va urma în al şaptelea an?

Mesajul Lui Isus a fost: „Veniţi la Inima Mea Îndurătoare cu profundă smerenie şi sufletul pocăit ca să vă salvaţi de cel Rău”. La 14 februarie 2005 Isus Îndurător a cerut: ”Începând din martie, în prima vineri, adunaţi-vă cât mai mulţi şi în jurul Inimii Mele Îndurătoare!” Din nou ceva s-a terminat şi din nou ceva începe?

În ianuarie Sfânta Fecioară a spus: „Eu, care sunt Mama Speranţei, vreau să vă conduc la Fiul Meu Sfânt, Isus Cristos.”. În februarie a spus: „Dacă se porneşte prima vineri – prima sâmbătă – prima duminică, pentru bucurarea Tatălui ceresc, veţi întâlni deplinătatea harurilor!”

La 13 februarie 2005 a murit sora Lucia (a 3 a persoană dintre vizionarii de la Fatima), la vârsta de 97 de ani, care a rămas pe Pământ ca să răspândească în lumea întreagă devoţiunea la Inima Neprihănită a Mariei (prima sâmbătă – oferirea de sine Fecioarei Maria). Să cerem în fiecare zi mijlocirea fericiţilor Francisc, Jacinta şi a sorei Lucia pentru viaţa şi viitorul nostru.

Sfânta Fecioară, în ultimele timpuri, cedează locul principal, conducerea, Fiului Ei cel Sfânt, Isus Cristos şi Tatălui ceresc.

II. Nuşfalău - prezent

·         Mesajul lui Isus la prima vineri din martie 2005:  

Isuse Înviat, cum trebuie să fie iubirea mea?

Concretă! Doar teoretic poţi iubi pe toată lumea. Concret numai pe cel cu care tocmai eşti în legătură.

Adevărată! Iubirea ta este adevărată dacă se manifestă prin slujire, răbdare, iertare, ajutare, dăruire, mod de viaţă plăcut Mie. Nu este o problemă dacă nu reuşeşti întotdeauna, dar e o problemă mare dacă nu încerci.

Darnică! Cine iubeşte are întotdeauna ceva de dat.

Corectă! Iubeşte corect doar cel care doreşte celuilalt numai acel bine pe care Eu îl consider bun!

Crescândă! Iubirea creşte întotdeauna dacă o dai mai departe. Iubirea creşte în primul rând în cel care o dă. Dacă înţelegi asta, ai înţeles tot ce e nevoie pentru fericirea ta.

Blândă! Poţi să oferi oricui iubirea ta, dar niciodată să nu o forţezi asupra nimănui!

Dură! Iubirea ştie să fie şi foarte dură dacă vede că celălalt de asta are nevoie ca să trăiască corect.

Iubitoare de duşman! Numai acela poate vorbi despre iubire care este capabil să-şi iubească  duşmanul, să se roage şi să ofere toate durerile pentru el.

Jertfelnică! Iubirea este în primul rând jertfă şi nu plăcere pe Pământ. Această recunoaştere este cheia fericirii tale veşnice. Nu trebuie să iubeşti pe cineva pentru că este bun, ci pentru că tu eşti bun şi acela să devină bun.

Isuse Înviat, învaţă-mă să iubesc după voia ta!!!

·       

  Mesajul Sfintei Fecioare la prima sâmbătă din martie 2005:

„Florile mele dragi! Sunteţi spre bucuria mea, pentru că aţi venit în număr atât de mare pe muntele Sfintei Treimi chiar şi pe această vreme rece.

Sunteţi Florile Mele, în această iarnă rece, deoarece credeţi  în faptul că Fiul Meu Sfânt se va întoarce pe Pământ.

Am iniţiat ţinerea primei vineri, a primei sâmbete şi a primei duminici spre bucurarea Tatălui Ceresc.

Uitaţi-vă bine azi în jurul vostru. Am îmbrăcat peisajul în alb ca să vă arăt că trebuie să aşteptaţi reîntoarcerea Fiului Meu Sfânt cu sufletele albe ca zăpada.

Fiţi atenţi la Inima mea Neprihănită, a cărei triumf a început.

Ţinând cont de voi, Sfânta Treime se va îndura de multe ţări şi naţiuni.

Aici pe munte vreau să vă învăţ adorarea continuă a Fiului Meu Sfânt, care este prezent în Euharistie. Vă atrag din nou atenţia asupra celor trei virtuţi: ascultarea faţă de Dumnezeu, statornicia în bine şi încrederea pusă în cei din Cer, de care veţi avea într-adevăr mare nevoie în vremurile ce vor urma. Aceste virtuţi îmi sunt plăcute Mie şi Tatălui Ceresc.

Voi care aţi venit aici pe munte, îmi sunteţi spre mare bucurie. Vouă am să vă fac cunoscut planul Fiului Meu Sfânt în timpul ce urmează. Veţi vedea că în curând, din capela cea mică  se va revărsa asupra întregii lumi, prin credinţa voastră, o asemenea Putere şi Lumină cum nu a mai fost de la începuturile lumii.

Aşa cum aţi venit aici în aceast anotimp rece, aşa să veniţi şi de acum încolo, să-i bucuraţi pe cei din Cer. Credeţi şi rămâneţi Florile mele frumoase, ca atunci când va veni Fiul Meu Sfânt să vă pot aduna într-un buchet şi fericită să vă dau Lui.

Să nu uitaţi niciodată: mă bucur foarte mult de voi!!!

Vă mulţumesc că m-aţi ascultat!”

·         Mesajul Tatălui Ceresc la prima duminică din martie 2005:

Tată Ceresc, mă iubeşti pe mine?

„Te iubesc cu iubire eternă! Această iubire nu are nici început, nici sfârşit! Exişti datorită Iubirii Mele. Iubirea Mea este întotdeauna iubire înţelegătoare, chiar dacă nu este aprobatoare în toate.

Eu nu te iubesc pe tine pentru că eşti bun, ci pentru că Eu Sunt Bun!  

Câteodată nu te las să simţi iubirea Mea ca să apreciezi mai mult Pe Cel Ce Dăruieşte decât darurile. Eu te fac să simţi iubirea Mea în mod direct şi indirect. Am creat pace, linişte în inima ta; aceasta este iubirea Mea manifestată în mod direct. Numai după moartea ta vei simţi cu adevărat in mod direct iubirea mea nemărginită. În mod indirect îmi arăt iubirea prin oameni, prin evenimente, prin frumuseţile naturii. Iubirea Mea faţă de tine nu cunoaşte limite! Pot cu adevărat să fac fericit doar pe acela pentru care Eu sunt cel mai important! Atunci când nu simţi căldura prezenţei Mele, să ştii că a venit rândul tău să iubeşti!”

Tată Ceresc, eu cum să te iubesc pe Tine?

„Eu nu am nevoie în primul rând de rugăciunea ta, de postul tău,… , Eu am nevoie în primul rând de Tine. Acela iubeşte Iubirea care mă lasă pe Mine să lucrez liber în interiorul lui. În mod direct pe Mine mă puteţi iubi spunând sincer că mă iubiţi şi făcând Voia Mea. În mod indirect iubirea voastră se revarsă spre Mine prin oameni, prin renunţările voastre. Pentru iubirea de Dumnezeu este nevoie de bunăvoinţă!”

Mărire Ţie Tată Ceresc, recunoştinţă Ţie Tată Ceresc pentru toate, mai ales pentru Iubirea Ta Nemărginită.

   Mărturie în anul Euharistiei:

„Eu cred că Isus este prezent în Euharistie. Admir puterea sa dumnezeiască prin care mă menţine foatre mult timp în starea de har. Sunt fericit  atunci când, singur ori cu comunitatea, îl putem iubi pe Domnul Isus în timpul adoraţiei euharistice. Petrec timp îndelungat zilnic în faţa Sfintei Euharistii, în frig sau în căldură deopotrivă. În acele momente deschid Tabernacolul pentru că vreau să-L văd pe Isus; aprind o lumânare în faţa Lui, pentru că El este Lumina vieţii mele;  

sărut Potirul, pentru că-L iubesc pe Isus; de mai multe ori pe săptămână dau binecuvântare cu Potirul spre cele patru puncte cardinale, pentru ca astfel să scadă răul şi să crească binele în lume. Sunt fericit când în timpul Sfintei Liturghii pot să mă unesc cu Isus şi să-L pot oferi şi altora pe El. Mă doare sufletul nespus de tare atunci când văd că mulţi nu preţuiesc cea mai mare Comoară a lumii. Înainte de a călători cer binecuvântarea lui Isus în faţa Sfântului Sacrament. În timpul călătoriei sunt în prezenţa Lui. Trecând prin faţa bisericilor sau a crucilor spun: Te ador Isuse. Viaţa mea, fără Isus Euharisticul, ar fi ca un adevărat cimitir!  

Pentru mine Isus Euharisticul  este: Aerul meu, Bătaia inimii mele, Prietenul meu cel mai bun, Bucuria mea, Învăţătorul meu, Viaţa mea,…este Tot ce am!!!  

(Părintele János) 

sursa: http://www.muntelesfinteitreimi.ro/Martie%202005.htm

Necuratia

Alte imperfectiuni de care dau dovada de obicei incepatorii, ca urmare a celui de al treilea pacat capital:NECURATIA

1.Din multele alte imperfectiuni,nascute din pacatele mai mari ale incepatorilor, aleg pe scurt, ca sa nu lungesc vorba, doar cateva mai importante, care constitue sursa celorlalte.In privinta necuratiei, lasand la o parte caderea persoanelor spirituale in acest pacat, voi trata doar acele imperfectiuni care ar putea fi purificate prin noaptea intunecata.Multe dintre aceste imperfectiuni ar putea fi considerate drept senzualitate spirituala - nu pentru ca ar fi intr-adevar ceva de acest fel, ci datorita faptului ca ele rezulta din anumite preocupari spirituale.

Astfel se intampla destul de des chiar in timpul rugaciunii sau al altor preocupari spirituale, ca, independent de vointa celui in cauza, se fac simtite in senzualitatea celui care se roaga, tulburari si acte necurate; uneori chiar in timp ce spiritul se afla recules intr-o rugaciune profunda sau in timpul Impartasaniei si a marturisirii.

2.Aceste lucruri, repet, se petrec fara participarea persoanei in cauza, provenind din urmatoarele trei motivae:Primul consta in faptul ca natura noastra simte adesea o adanca placere in cele spirituale.Intrucat atat spiritul, cat si simturile participa la aceasta placere, fiecare dintre aceste doua parti ale omului va simti placerea dupa caracteristica si receptivitatea proprie.

Spiritul ca parte superioara, se vede atins si impins catre o desfatare plina de bucurie in Dumnezeu; simturile in schimb, ca parte inferioara, se vad cuprinse de placere si delectare senzuala, prin faptul ca ele nu pot lua si avea altceva.Astfel, ele se bucura de ceea ce le este accesibil si anume,desfatarea senzuala.Nu este exclus ca , in timp ce spiritul se uneste cu Dumnezeu prin rugaciune reculeasa, omul sa remarce in partea simturilor, spre marea sa nemultumire si fara sa participe, anumite agitatii, impulsuri si senzatii, din care se naste placere senzuala.Astfel de lucruri se intampla adesea in timpul sfintei Impartasanii, celebrare a actului de dragoste intre Dumnezeu si suflet, in care cel din urma gusta, daca Dumnezeu ingaduie, o desfatare deosebita, daruita chiar de Dumnezeu cu gandul unei cresteri a dragostei; tot astfel, participa la aceasta bucurie si partea simturilor, dar in felul ei.Dat fiind ca ambele parti constitue de fapt o singura fiinta, se poate intampla sa participe amandoua la binefacerile obtinute, dar fiecare in felul sau.Dupa invatatura filozofilor, orice lucru va fi primit dupa felul de a fi  al celui care-l primeste.In acest stadiu initial,dar si dupa ce sufletul a inaintat putin, partea nepurificata a simturilor, inca destul de imperfecta, va primi spiritul divin in chip la fel de nedesavarsit.

Daca prin purificare noptii intunecate despre care am inceput sa povestim, partea simturilor va fi transformata in intregime, atunci ea nu va mai manifesta aceste slabiciuni.Atunci, nu ea va mai fi partea care receptioneazaspiritul divin, ci acesta din urma o va atrage intr-insul.Astfel, partea simturilor va primi totul dupa felul de a fi al Spiritului.

3.Cea de a doua cauza a unor razvratiri este demonul; el cauta sa agite si sa tulbure sufletul adancit in rugaciune sau in timpul pregatirii la rugaciune, prin a-i trezi senzatii dezordonate.Daca sufletul le acorda atentie, va suferi pagube imense.Nu e destul ca se va opri, cuprins de frica, pret de cateva clipe din rugaciune, pentru a lupta impotriva acelor senzatii (ceea ce urmareste de fapt diavolul);unii intrerup chiar rugaciunea crezand ca in felul acesta pot scapa de ispita si fiind convinsi ca asemenea lucruri penibile li se intampla mai cu seama in timpul rugaciunii, ceea ce corespunde realitatii.

Diavolul ispiteste sufletele mai mult in timp ce se roaga decat cu prilejul altor preocupari, tocmai pentru a le determina sa renunte la acest exercitiu spiritual.Si nu se rezuma doar la atat: pentru a le starni spaima si descurajare, diavolul le aduce in fata ochilor, scene imorale legate adesea de lucruri sfinte sau persoane care le sunt de folos sufletului lor.Cei care tin seama de asemenea lucruri, nu mai indraznesc sa se uite la ceva sau sa mediteze asupra unei teme, vazandu-se imediat din nou ispititi.

Cei care inclina spre melancolie, sufera atat de mult de pe urma unor astfel de atacuri atat de puternice, incat sunt demni de toata compasiunea si duc o viata apasata de tristete.La persoanele care inclina spre acest fel de a fi raul despre care vorbim poate lua asemenea proportii, incat li se pare limpede ca sunt stapanite de demon, fara libertatea de a-i scapa, chiar daca unele suflete reusesc totusi prin multa truda si lupta sa invinga asemenea asalturi.Cand astfel de ispite josnice asalteaza suflete bantuite de melancolie, ele nu se vor putea elibera decat atunci cand vor iesi din asemenea stari, sau intrand in noaptea intunecata care, incetul cu incetul, le va vindeca toate acestea.

4.A treia cauza de la care purced de obicei asemenea senzatii care se razboiesc cu sufletul, este frica legata de senzatii si inchipuiri necuviincioase posibile.Aceasta frica de care se vad stapanite anumite persoane, amintindu-si cele vazute, facute sau gandite candva, le face sa sufere realmente acele senzatii, fara nici o vina proprie.

5. Exista si unele suflete de o sensibilitate si emotivitate atat de accentuata, incat chiar in clipa unor bucurii spirituale sau a linistii nascute din rugaciune, se vad cuprinse de senzatii necurate.Simturile acestor persoane, gasindu-se in acele momente,intr-o stare de exaltare, chiar imbatate de fericire, vor fi inundate de apasarea si de placerile acestui viciu.Trairile despre care este vorba se fac simtite concomitent cu cele spirituale, pasiv; uneori au o durata atat de lunga, incat se ajunge chiar la infaptuirea nechibzuita a unor acte necurate.Acest lucru se explica prin faptul ca astfel de suflete sunt dotate de la natura cu o mare sensibilitate, astfel ca, la orice emotie, umorile si sangele intra intr-o atat de puternica tulburare incat pot lua nastere senzatiile despre care am vorbit.Acelasi lucru li se intampla cand sunt cuprinsi de manie, de necazuri sau durere.

6.Uneori, in anumite suflete spirituale se trezeste , cu ocazia unor conversatii sau indeltniciri spirituale, o anumita caldura sau vioiniciune legata de acele persoane pe care  le au in fata si cu care se intretin intr-un fel de placere vana, si acest lucru e rezultatul necuratiei spirituale in sensul in care o intelegem aici si la care se adauga de obicei si consimtamantul vointei.

7.Unele persoane leaga, pe cale spirituala,prietenii de acest fel, care-si au foarte des originea intr-o senzualitate dezordonata si nu in spirit.Acest lucru se cunoaste prin faptul ca, amintirea prieteniei respective nu da nastere la cresterea  dragostei de Dumnezeu, ci la mustrari de constiinta.Caci daca o prietenie intre doua persoane este cu adevarat spirituala, atunci dragostea pentru Dumnezeu va spori impreuna cu ea.Cu cat sufletul isi aminteste mai des de aceasta prietenie, cu atat isi aduce mai des aminte de Dumnezeu, bucurandu-se in el.

Cu cat creste prietenia, cu atat creste dragostea fata de Dumnezeu.Pentru ca asa lucreaza Duhul dumnezeiesc : binele sporeste din bine, dupa asemanare si potrivire; in schimb daca o asemenea iubire se naste din viciu senzual, ea va avea efecte contrarii.

Cu cat va creste una, cu atat se va diminua cealalta,impreuna cu amintirea ei.In masura in care creste dragostea senzuala, se poate observa cum, in acelasi timp, dragostea de Dumnezeu isi va pierde caldura, iar amintirea iubirii senzuale aduce cu sine uitarea de Dumnezeu si mustrari de constiinta.Daca , in schimb, in suflet sporeste dragostea pentru Dumnezeu,atunci iubirea cealalta se va raci si sufletul o va da uitarii.Intrucat aceste doua feluri de iubire se contrazic,ele nu se pot ajuta reciproc in cresterea lor, ci din contra: cea predominanta o va stinge si o va sufoca pe cealalta pentru a castiga in putere dupa cum ne invata filozofii.

De aceea spune si Domnul nostru in evanghelie:

"Ce este nascut din trup , trup este, si ce este nascut din Duh , Duh este."

(Ioan 3:6)

Dragostea nascuta din senzualitate,este indreptata spre cele senzuale;dragostea nascuta din Dumnezeu este indreptata spre Spiritul lui Dumnezeu,facand ca el sa creasca  in om.Prin aceasta deosebire se pot cunoaste cele doua feluri de iubire.

8.Cand sufletul patrunde in noaptea intunecata,se face randuiala in aceste doua feluri de iubire.Cea dumnezeiasca se va intarii si se va purifica;cealalta in schimb, va pierde din puteri si se va stinge.La inceput insa,noaptea va face ca sufletul sa le piarda din vedere pe amandoua,precum vom arata in cele ce urmeaza.

sursa: "Noaptea intunecata" scrisa de Sfantul Ioan al Crucii

Lacomia Spirituala

Imperfectiuni de care dau dovada incepatorii cu privire la cel de al doilea pacat capital: LACOMIA SPIRITUALA

1.Multi dintre acesti incepatori cad uneori prea usor prada si asa zisei lacomii spirituale.Rareori se arata multumiti cu starea sufleteasca  data lor de Dumnezeu.In schimb sunt neconsolati si indispusi pentru ca in lucrurile spirituale, nu gasesc multumirea sufleteasca la care s-au asteptat.Unii nu se mai satura sa tot ceara sfaturi si indrumare spirituala, aduna multe carti spirituale, citesc tratate de care cred ca ar putea avea nevoie, pierzand astfel mult mai mult timp decat ar sacrifica pentru obtinerea atat de necesarei tagaduiri de sine si a desavarsirii saraciei in spirit.Strang iconite, rozarii si crucifixe deosebite si aratoase, luind in mana ba unul , ba altul, fac chiar schimburi de obiecte de cult cu alte persoane.Ba doresc un fel de obiecte , ba altul,isi leaga dorinta de cate unul care li se pare mai rar si mai scump.Altii isi atarna la gat medalii din ceara, binecuvantate de Sfantul Parinte, asa zisele "Agnus Dei", relicve sau numele sfintilor, comportandu-se ca si copiii cu jucariile lor.

In toate acestea condamn mai ales dorinta inimii de a le poseda, de a pune prea mare pret pe numarul si executia artistica a acestor obiecte, caci acest fel de a se comporta  este contrar saraciei spirituale, care nu cauta decat esenta evlaviei servindu-se de acele obiecte doar in scopul rugaciunii, netinand seama de numarul si de valoarea lor.Evlavia adevarata trebuie sa izvorasca din inima, tinand doar de realitatea si esenta exprimata prin acele obiecte spirituale.Tot ce trece de aceasta limita, este avaritie si,ca atare , un semn al imperfectiunii.Cel care vrea sa ajunga la desavarsire, trebuie sa renunte la asemenea dorinte.

2.Am cunoscut o persoana care a purtat mai bine de 10 ani o cruciulita simpla de tot, lucrata dintr-o ramurica sfintita, cele doua brate fiind prinse unul de celalalt cu ajutorul unui ac de gamalie.Aceasta persoana nu s-a despartit niciodata de cruciulita, purtand-o pana in ziua in care i-am luat-o;a fost o persoana de o intelegere si inteligenta deosebita.Am cunoscut pe altcineva, care-si facea rugaciunile depanand un sirag de matanii ale carui margele erau lucrate din vertebre de peste; desigur ca devotiunea acestei persoane nu a fost mai putin pretuita de Dumnezeu.

Se poate spune ca cele doua persoane despre care am vorbit, n-au pus pret nici pe executia artistica,nici pe valoarea obiectului de cult.Toti cei care pasesc de la bun inceput pe calea cea buna, nu-si leaga inima de obiecte, nu fac colectii, nici nu doresc sa aiba mai multe cunostinte decat le sunt necesare activitatii lor profesionale.

Ei nu au alta dorinta decat sa fie cat mai aproape de Dumnezeu si sa-i fie pe plac.

Cu multa marinimie daruiesc altora tot ce poseda, gasindu-si placerea in renuntarea la toate acestea din dragoste pentru Dumnezeu si pentru aproapele, fara sa tina cont daca e vorba de obiecte spirituale sau profane.

Ei nu urmaresc, precum am mai spus,decat desavarsirea lor interioara, pentru a-i face in toate placere lui Dumnezeusi nicidecum lor insile.

3.De aceste imperfectiuni, ca de altfel si de toate celelalte, sufletul se poate purifica in intregime doar cand este supus de Dumnezeu purificarii pasive a noptii intunecate, despre care vom vorbi in cele ce urmeaza.Cu toate acestea, sufletul trebuie sa colaboreze din rasputeri la purificarea si sfintirea sa, spre a deveni demn de aspra scoala a lui Dumnezeu, in care se va vindeca de tot ceea ce nu-i poate fi de folos.

Oricat de mult s-ar stradui , sufletul nu se poate purifica singur atat de temeinic incat sa fie intr-o masura oarecare apt de unirea desavarsita in dragoste cu Dumnezeu, daca Domnul Insusi nu l-ar lua de mana pentru a-l purifica in focul intunecos despre care vom vorbi in cele ce urmeaza.

sursa : "Noaptea Intunecata" scrisa de Sfantul Ioan al Crucii

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu harurile de care aveti mai mare nevoie si sa va transforme in iubiti copii ai Vointei Divine!

RECOMANDĂRILE SF.FRANCISC DE SALES PENTRU SPOVEDIREA PĂCATELOR VENIALE

Regretul şi hotărârea de îndreptare
Întotdeauna să ai o durere sufletească sinceră pentru păcatele pe care le mărturiseşti oricât de mici ar fi şi să iei o fermă decizie de a te corecta în privinţa lor. Căci mulţi se spovedesc de păcatele veniale din obişnuinţă, aproape mecanic, fără a se reflecta câtuşi de puţin cum să le elimine; astfel întreaga lor viaţă vor rămâne dominaţi de ele şi vor pierde multe haruri şi roade spirituale.

• Dacă de exemplu, mărturiseşti că ai minţit fără a păgubi pe cineva, sau că ai spus un cuvânt grosolan, sau că te-ai distrat prea mult, căieşte-te şi ia decizia de a te corecta. A spovedi un păcat - fie de moarte fie venial - fără a avea intenţia de a te îndrepta constituie un abuz, pentru că Spovedania a fost instituită tocmai în scopul îndreptării.
  Acuze concrete, nu generice

Nu fă acuze prea generice, cum fac mulţi în mod mecanic, rezumându-se la un: “Nu l-am iubit pe Dumnezeu cum era datoria mea”; sau “Nu am primit Sacramentele cu respectul cuvenit” sau altele acuze de acest fel. Nu fă aşa şi iată de ce: acuzându-te astfel, tu nu oferi confesorului nici un indiciu concret prin care să-şi poată face o idee despre starea conştiinţei tale. Oricine, chiar şi sfinţii din Paradis şi de altfel toţi oamenii de pe pământ s-ar putea acuza liniştiţi de aceste lucruri. De aceea caută cauza specifică a acuzei şi odată găsită, acuză-te cu simplitate şi naturaleţe de greşala săvârşită.

• Dacă de exemplu te acuzi că nu l-ai iubit pe aproapele aşa cum ar fi trebuit, găseşte motivul care a dus la păcat. De pildă în cazul în care te acuzi că nu ai ajutat cum ai fi putut un sărac aflat cu adevărat în nevoie, poate că în concret motivaţia a fost neglijenţa sau împietririi inimii sau dispreţul! Caută motivul faptei!
• La fel, nu te mulţumi să te acuzi că nu te-ai rugat lui Dumnezeu cu evlavia cuvenită. Ci specifică dacă nu cumva împrăştierile voluntare ale atenţiei te-au copleşit din cauză că nu te-ai ocupat să-ţi alegi locul, timpul şi ambientul care favorizează păstrarea atenţia în rugăciune.

Deci, acuză-te cu toată simplitatea pentru lucrul concret în care îţi dai seama că ai greşit şi nu mai recurge la acele expresii prea generice care, la spovedanie nu ajută la nimic concret.

Acuzarea de sine pentru motivul din spatele păcatului
Nu te mulţumi cu relatarea păcatelor tale veniale doar ca pe o simplă faptă ci acuză-te şi pentru motivul care te-a dus la săvârşirea lor. De exemplu, când ai minţit fără urmări pentru altcineva, clarifică dacă ai făcut-o din vanitate sau ca să te lauzi sau ca să te scuzi sau în glumă sau din încăpăţânare. Ori, în cazul în care ai păcătuit distrându-te fără măsură, specifică dacă ai făcut-o pentru bani, sau dus de plăcerea conversaţiei sau din alte motive. Şi aşa mai departe.

Precizează durata păcatului
Mărturiseşte pe lângă acestea, dacă ai rămas mult timp în păcatul respectiv, pentru că în general, timpul agravează păcatul. Este o mare diferenţă între o vanitate de moment, care ne-a dominat sufletul pentru un sfert de oră şi cazul în care inima noastră a rămas scufundată într-o anumită vanitate o zi întreagă sau două sau trei!

Utilitatea acestui mod de mărturisire a păcatelor veniale
Aşadar, trebuie să expunem: faptul, motivul şi durata păcatelor noastre. E adevărat că în mod obişnuit nu avem obligaţia să fim atât de exacţi în relatarea păcatelor noastre veniale, ba mai mult nu suntem obligaţi deloc să le mărturisim, e totuşi la fel de adevărat că cei care vor să-şi curăţească bine sufletul ca să ajungă mai repede la sfânta evlavie trebuie să aibă multă grijă să descrie medicului spiritual boala de care suferă oricât de mică ar fi, dacă intenţionează cu adevărat să se vindece.

De aceea, nu neglija să adaugi toate aspectele care pot ajuta la înţelegerea tipului de păcat şi a motivului care te-a făcut de pildă să te laşi pradă mâniei sau care te-a determinat să accepţi viciul cuiva. De exemplu, să presupunem că cineva, care nefiindu-mi prea simpatic, mă provoacă spunând în glumă un cuvânt neplăcut pe care eu neînţelegând să-l iau în glumă ajung să mă enervez. 

ar ştiu că dacă acelaşi cuvânt mi l-ar fi spus altcineva care-mi e simpatic, aş fi trecut peste neplăcerea aceea chiar dacă aş fi fost pus într-o situaţie dificilă. În acest caz la spovedanie voi preciza cu claritate: M-am lăsat provocat la mânie de cuvintele unei persoane pentru că nu mi-a plăcut ce a spus despre mine, dar nu m-am enervat din pricina cuvintelor în sine ci pentru că mi-e antipatic cel care le-a spus. 

Dacă ar fi necesar să precizezi cuvintele cu pricina ca să te faci mai bine înţeles, cred că ar fi bine să o faci.

Acuzându-ne în acest mod, cu multă naturaleţe, nu ne mai rezumăm numai la dezvăluirea păcatele săvârşite, ci mărturisim împreună cu ele înclinaţiile rele, deprinderile şi obinuinţele rele şi toate celelalte rădăcini ale păcatului, şi în acest fel confesorul va putea cunoaşte cu limpezime inima care îi este încredinţată şi va putea stabili care sunt leacurile cele mai potrivite bolii.

sursa: http://www.reginapacis.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=123%3Arecomandrile-sffrancisc-de-sales-pentru-mrturisirea-pcatelor-veniale&catid=20&Itemid=22&lang=ro

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu DARUL PURITATII SUFLETESTI!

Despre vanitate

Unele imperfectiuni spirituale, pe care le comit incepatorii,ca urmare a inclinatiilor spre vanitate.

1.Incepatorii, vazandu-se atat de aprinsi si de zelosi in rugaciune si in celelalte exercitii ale spiritului, tocmai datorita imperfectiunii lor si provocata de acest comfort spiritual, se trezeste in ei adesea un fel de ingamfare ascunsa, cu toate ca astfel de indeletniciri marete ar trebui sa-i duca mai degraba la smerenie.Astfel , ei cad prada ispitei de a gasi placere in realizarile lor spirituale, cat si in propria persoana.De aici rezulta o dorinta trufasa, adesea plina de vanitate, de a vorbi altora despre lucrurile spirituale.In loc sa asculte si sa primeasca invatatura de la altii, prefera sa-i sfatuiasca ei pe ceilalti, judecandu-i in inima lor pentru ca nu practica genul de devotiune dorit de ei; si exprimandu-se uneori chiar prin cuvinte in acest sens.Astfel se asemuiesc fariseului care se lauda in fata lui Dumnezeu cu faptele sale, in timp ce il dispretuia pe vames(Lc.18,11-12).

2.Adesea diavolul este cel care le mareste zelul si dorinta de a face un exercitiu sau altul, cand vede ca astfel le creste trufia si aroganta,diavolul stiind bine ca , prin ingamfare, toate faptele si virtutile exersate de ei,nu numai ca raman fara folos, dar li se vor preschimba chiar in vicii.Unele dintre aceste suflete se ratacesc atat de mult,incat doresc ca nimeni, in afara lor,sa nu mai fie considerat virtuos,judecandu-i si calomniindu-i pe ceilalti prin vorbe si purtare ori de cate ori li se ofera ocazia.Ei nu vad decat paiul din ochiul fratelui fara sa vada barna din propriul ochi(Mt.7,3); alteori , ei strecoara tantari, dar inghit camila(ibid.23,24).

3.Daca indrumatorii lor sufletesti, cum sunt duhovnicii sau superiorii, nu le aproba starea de spirit sau felul lor de a se comporta, atunci ei, dorind ca ideile si conduita lor sa fie laudate si apreciate, se considera neintelesi si nu ezita sa-i califice pe superiorii lor drept oameni lipsiti de intelegere si de virtuti.Astfel ei doresc, si-si gasesc chiar, intrevederi cu un alt duhovnic pe placul lor, caci nu le convine sa vorbeasca despre viata lor spirituala decat cu cei care le impartasesc si accepta vederile.Pe cei care le naruiesc iluziile cu intentia de a-i aduce pe calea cea buna, ii evita si fug de ei ca de moarte, uneori nutresc chiar sentimente de ura impotriva lor.Avand o parere prea buna despre ei insisi, isi propun mult si realizeaza foarte putin .Uneori doresc sa fie vazuti de altii in inflacararea lor pioasa, cautand sa se dezvaluie prin gesturi vizibile, prin suspine si alte forme de exteriorizare; cad in extaz mai degraba in public decat in ascuns, si in toate acestea le vine in ajutor demonul.Gasesc multa placere in a fi vazuti de catre cei din jur in astfel de stari, pe care ei si le doresc atat de mult.

4.Multi doresc sa-si castige simpatia duhovnicilor lor, fapt fapt din care iau nastere mii de invidii si nelinisti.Fiindu-le rusine sa-si recunoasca pacatele cu sinceritate, si le infrumuseteaza, spre a nu fi judecati prea aspru, cautand mai degraba sa se dezvinovateasca decat sa se acuze.Uneori cauta un confesor strain, caruia ii marturisesc pacatele mai grave, pentru ca duhovnicul lor obisnuit sa creada ca n-au facut nici un rau ci numai lucruri bune si frumoase.Le face placere sa-i spuna confesorului lor toate faptele bune, adesea impodobindu-le cu vorbe alese, preferand sa ascunda faptele rele si astfel sa para plini de virtuti in ochii duhovnicului.Adevarata smerenie le-ar cere insa, cum vom arata mai tarziu, sa desconsidere binele facut si sa doreasca ca nimeni sa nu aiba o parere buna despre persoana lor, nici macar confesorul.

5.Unii incepatori trec prea usor peste propriile lor greseli, iar alteori se intristeaza peste masura, dandu-si seama ca, din nou, au cazut in ele.Fiind convinsi ca ar fi ajuns de acum sfinti, devin nerabdatori si se supara pe ei insisi,cazand astfel intr-o alta imperfectiune.Adesea il roaga cu tristete pe Dumnezeusa-i scape de imperfectiuni si de greseli, mai mult din dorinta de a trai fara lupta si efort , decat din dragoste pentru Dumnezeu.Acesti oameni nu-si dau seama ca ar deveni si mai plini de sine, daca Dumnezeu, ascultandu-le rugamintile, i-ar elibera de aceste defecte.Ei nu suporta sa-i vada pe altii laudati, dar le place ca ei sa fie pretuiti, cersind uneori chiar laude din partea oamenilor.In acest caz ei se aseamana fecioarelor nebune, care, tinand candelele stinse in maini, au pornit sa ceara untdelemn de la altii(Mt.25,8).

6.Din aceste nedesavarsiri,unele suflete cad si mai adanc in multe altele, ceea ce le aduce multa suferinta.Unii oameni au mai multe, altii mai putine imperfectiuni; unii nu simt decat primele impulsuri ale greselilor, dar rareori se pot gasi incepatori care,in  perioada primei inflacarari,sa nu cada intr-una sau intr-alta din greselile amintite.Cei care, in acest rastimp, au pasit pe calea desavarsirii, se comporta cu totul altfel, aflandu-se intr-o stare de spirit cu totul diferita de cea descrisa.Ei inainteaza si realizeaza mult in duhul smereniei si nu numai ca nu-si exagereaza faptele , ci , dandu-si seama de nimicnicia lor, ii considera pe toti ceilalti mult mai buni decat ei.Se uita cu sfanta invidie la cei din jur, simtind in suflet dorinta de a-l sluji pe Dumnezeu la fel de bine.Cu cat devin mai zelosi, cu atat realizeaza mai mult si cu mai multa daruire, cu atat isi dau seama in smerenia lor cat ii datoreaza lui Dumnezeu si cat de putina valoare are tot ceea ce fac in cinstea lui.Cu cat infaptuiesc mai mult, cu atat sunt mai nemultumiti de sine.Dragostea sfanta le cere fapte si dovezi atat de marete, incat tot ceea ce au realizat pana acum li se pare a fi prea putin.Iubirea lor plina de zel ii imboldeste, ii umple, ii fericeste in asa masura, incat nici nu mai observa ce fac si ce nu fac ceilalti.; daca totusi iau in seama cate ceva,continua sa creada ca toti oameni sunt mai buni decat ei insisi.Si pentru ca se considera mici si neinsemnati, doresc sa fie putin pretuiti si nesocotiti de catre toti.Daca ar incerca cineva sa-i laude sau sa-si exprime stima fata de ei ,nu ar da crezare unor asemenea cuvinte, paranduli-se ciudat  ca s-ar putea spune ceva bun despre ei.

7.In linistea si smerenia lor interioara, aceste suflete nutresc in inima dorinta fierbinte de a fi instruiti si indrumari de catre cineva care-i poate calauzi.Un astfel de comportament este contrar celui al acelor persoane de care am vorbit mai inainte.Acestea din urma nu doresc altceva decat sa fie ascultate taindu-la vorba celor care incearca sa le faca observatii, ca si cand ele ar stii totul.Acele suflete(smerite) sunt departe de a se considera invatatori, fiind in schimb gata oricand sa paraseasca drumul inceput, daca cineva le-o cere, nefiind niciodata convinse ca ar putea avea dreptate.Ele se bucura cand au prilejul de a aprecia faptele altora, intristandu-se doar pentru faptul ca ele nu-l pot sluji pe Dumnezeu la fel de bine.Nu simt nevoia sa discute despre propriile lor probleme sufletesti, acestea parandu-li-se atat de neinsemnate, incat au retineri sa le destainuiasca unui confesor,fiind convinse ca problemele lor nu merita nici cea mai mica atentie.Mai degraba doresc sa-si recunoasca imperfectiunile, greselile si pacatele sau acele lucruri pe care le observa in interiorul lor ca fiind lipsite de virtuti.In felul acesta, ele prefera sa se marturiseasca acelor duhovnici, care nu au prea mare pretuire pentru faptele lor sau pentru starea lor de spirit.Acesta este semnul unui spirit simplu,curat si sincer, placut lui Dumnezeu.Si deoarece in aceste suflete smerite salasluieste duhul Intelepciunii divine, acesta le va invata sa-si tina ascunse inlauntrul lor comorile, dandu-si in vileag  greselile si nedesavarsirile.Dumnezeu daruieste celor smeriti, impreuna cu alte virtuti, si acest har pe care il refuza celor increzuti.

8.Cei smeriti si-ar da viata pentru cel daruit lui Dumnezeu , si ajuta din toate puterile ca El sa fie slujit.Daca s-ar intampla sa cada in imperfectiuni, atunci ei le suporta cu umilinta, cu blandete sufleteasca , cu teama iubitoare de Dumnezeu, punandu-si nadejdea in El.Dupa cate stiu , exista putine, chiar foarte putine suflete care de la bun inceput dau dovada de o asemenea purtare perfecta.Numarul lor fiind foarte mic, trebuie sa ne multumim daca ele nu savarsesc greseli contrarii.Aceste suflete pe care dumnezeu doreste sa le purifice de toate aceste imperfectiuni cu gandul de a le calauzi spre inaintare, vor fi aduse de El in "noaptea cea intunecata", precum vom arata in cele ce urmeaza.

sursa: "Noaptea intunecata" scrisa de Sfantul Ioan al Crucii

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu HARUL SIMPLITATII !

Sfintii si Rugaciunea de Mijlocire

1Corinteni

cap.16:

13. Vegheati, fiti tari in credinta, fiti oameni, intariti-va!

14. Tot ce faceti sa fie facut cu dragoste!

15. Inca un indemn, fratilor. Cunoasteti casa lui Stefana; stiti ca ea este cel dintai rod al Ahaiei si ca s-a pus cu totul in slujba sfintilor.

16. Fiti si voi supusi unor astfel de oameni si fiecaruia care ajuta la lucru si se osteneste.

17. Ma bucur de venirea lui Stefana, lui Fortunat si lui Ahaic; ei au implinit ce lipsea din partea voastra,

18. caci mi-au racorit duhul meu si al vostru. Sa stiti, dar, sa pretuiti pe astfel de oameni.

2Corinteni

cap.1

11. Voi insiva ne veti ajuta cu rugaciunile voastre, pentru ca binefacerea facuta noua prin rugaciunile multora sa fie pentru multi un prilej de multumiri lui Dumnezeu pentru noi.

cap2

15. In adevar, noi suntem, inaintea lui Dumnezeu, o mireasma a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mantuirii si printre cei ce sunt pe calea pierzarii: 16. pentru acestia, o mireasma de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasma de la viata spre viata. Si cine este de ajuns pentru aceste lucruri?

cap4.

14. Si stim ca Cel ce a inviat pe Domnul Isus ne va invia si pe noi impreuna cu Isus si ne va face sa ne infatisam impreuna cu voi. 15. Caci toate aceste lucruri se petrec in folosul vostru, pentru ca harul mare, capatat prin multi, sa faca sa sporeasca multumirile spre slava lui Dumnezeu.

cap5.

20. Noi, dar, suntem trimisi imputerniciti ai lui Hristos; si, ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi, va rugam fierbinte, in Numele lui Hristos: impacati-va cu Dumnezeu!

cap.8.

4. Si ne-au rugat cu mari staruinte pentru harul si partasia la aceasta strangere de ajutoare pentru sfinti. 5. Si au facut aceasta nu numai cum nadajduisem, dar s-au dat mai intai pe ei insisi Domnului, si apoi noua, prin voia lui Dumnezeu.

Efeseni

cap.1.

15. De aceea si eu, de cand am auzit despre credinta in Domnul Isus care este in voi si despre dragostea voastra pentru toti sfintii, 16. nu incetez sa aduc multumiri pentru voi, cand va pomenesc in rugaciunile mele.

17. Si ma rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatal slavei, sa va dea un duh de intelepciune si de descoperire, in cunoasterea Lui,

18. si sa va lumineze ochii inimii ca sa pricepeti care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti

19. si care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui,

20. pe care a desfasurat-o in Hristos, prin faptul ca L-a inviat din morti si L-a pus sa sada la dreapta Sa, in locurile ceresti,

21. mai presus de orice domnie, de orice stapanire, de orice putere, de orice dregatorie si de orice nume care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor.

22. El I-a pus totul sub picioare si L-a dat capetenie peste toate lucrurile, Bisericii,

23. care este trupul Lui, plinatatea Celui ce indeplineste totul in toti.

cap.3.

14. …Iata de ce, zic, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Isus Hristos, 15. din care isi trage numele orice familie, in ceruri si pe pamant,

16. si-L rog ca, potrivit cu bogatia slavei Sale, sa va faca sa va intariti in putere, prin Duhul Lui, in omul dinauntru,

17. asa incat Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta; pentru ca, avand radacina si temelia pusa in dragoste,

18. sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea;

19. si sa cunoasteti dragostea lui Hristos care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu.

20. Iar a Celui ce, prin puterea care lucreaza in noi, poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi,

21. a Lui sa fie slava in Biserica si in Hristos Isus, din neam in neam, in vecii vecilor! Amin.

cap.4.

11. Si El a dat pe unii apostoli; pe altii, proroci; pe altii, evanghelisti; pe altii, pastori si invatatori,

12. pentru desavarsirea sfintilor, in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,

cap.6.

18. Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii 19. si pentru mine, ca ori de cate ori imi deschid gura sa mi se dea cuvant, ca sa fac cunoscut cu indrazneala taina Evangheliei,

20. al carei sol in lanturi sunt; pentru ca, zic, sa vorbesc cu indrazneala, cum trebuie sa vorbesc.

Filipeni

cap.1.

4. In toate rugaciunile mele ma rog pentru voi toti, cu bucurie,

18. Ce ne pasa? Oricum, fie de ochii lumii, fie din toata inima, Hristos este propovaduit. Eu ma bucur de lucrul acesta si ma voi bucura. 19. Caci stiu ca lucrul acesta se va intoarce spre mantuirea mea prin rugaciunile voastre si prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos.

cap.2.

29. Primiti-l deci in Domnul, cu toata bucuria; si pretuiti pe astfel de oameni. 30. Caci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte si si-a pus viata in joc, ca sa implineasca ce lipsea slujbei voastre pentru mine.

cap.3.

17. Urmati-ma pe mine, fratilor, si uitati-va bine la cei ce se poarta dupa pilda pe care o aveti in noi. 18. Caci v-am spus de multe ori, si va mai spun si acum, plangand: sunt multi care se poarta ca vrajmasi ai crucii lui Hristos.

cap.4

9. Ce ati invatat, ce ati primit si auzit de la mine si ce ati vazut in mine, faceti. Si Dumnezeul pacii va fi cu voi.

Coloseni

cap.1.

3. Multumim lui Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, caci ne rugam neincetat pentru voi

9. De aceea si noi, din ziua cand am auzit aceste lucruri, nu incetam sa ne rugam pentru voi si sa cerem sa va umpleti de cunostinta voii Lui, in orice fel de intelepciune si pricepere duhovniceasca; 10. pentru ca, astfel, sa va purtati intr-un chip vrednic de Domnul, ca sa-I fiti placuti in orice lucru, aducand roade in tot felul de fapte bune si crescand in cunostinta lui Dumnezeu,

11. intariti, cu toata puterea, potrivit cu taria slavei Lui, pentru orice rabdare si indelunga rabdare, cu bucurie,

12. multumind Tatalui, care v-a invrednicit sa aveti parte de mostenirea sfintilor in lumina.

cap.4.

3. Rugati-va totodata si pentru noi, ca Dumnezeu sa ne deschida o usa pentru Cuvant, ca sa putem vesti taina lui Hristos, pentru care, iata, ma gasesc in lanturi:

12. Epafra, care este dintre ai vostri, va trimite sanatate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se lupta pentru voi in rugaciunile sale, pentru ca, desavarsiti si deplin incredintati, sa staruiti in voia lui Dumnezeu.

1Tesaloniceni

cap.1.

2. Multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toti pe care va pomenim necurmat in rugaciunile noastre;

cap.4

8. De aceea, cine nesocoteste aceste invataturi nesocoteste nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat si Duhul Sau cel Sfant.

cap.5

25. Fratilor, rugati-va pentru noi.

2Tesaloniceni

cap.1.

11. De aceea ne rugam necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru sa va gaseasca vrednici de chemarea Lui si sa implineasca in voi, cu putere, orice dorinta de bunatate si orice lucrare izvorata din credinta, 12. pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos sa fie proslavit in voi, si voi in El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru si al Domnului Isus Hristos.

1Timotei

cap.2

1. Va indemn, dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, 2. pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea.

3. Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru,

4. care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.

2Timotei

cap.1

3. Multumesc lui Dumnezeu, caruia Ii slujesc cu un cuget curat, din mosi stramosi, ca neintrerupt te pomenesc in rugaciunile mele, zi si noapte.

Filimon

cap.1.

4. Multumesc totdeauna Dumnezeului meu ori de cate ori imi aduc aminte de tine in rugaciunile mele, 5. pentru ca am auzit despre credinta pe care o ai in Domnul Isus si dragostea fata de toti sfintii.

22. Totodata, pregateste-mi un loc de gazduire, caci trag nadejde sa va fiu daruit, datorita rugaciunilor voastre.

Evrei

cap.6.

10. Caci Dumnezeu nu este nedrept ca sa uite osteneala voastra si dragostea pe care ati aratat-o pentru Numele Lui, voi, care ati ajutorat si ajutorati pe sfinti.

Daca citim cu atentie aceste versete observam ca in toate este prezenta RUGACIUNEA DE MIJLOCIRE.

Ori sfintii se roaga pentru oameni(si nu cred ca se indoieste cineva de sfintenia Sfantului Apostol Pavel), ori oamenii sunt rugati sa se roage pentru sfinti.De ce oare???

Oare nu stiau Sfintii Apostoli ca orice ar cere in numele lui Isus vor primi? Eu cred ca stiau.Si atunci de ce cer ei cu atata ardoare RUGACIUNEA DE MIJLOCIRE care ii transforma pe cei care o practica in MIJLOCITORI???

Umilele mele ganduri imi soptesc ca aceasta ne elibereaza de egoismul nostru si ne umple de Iubire.

Si atunci ma intreb:daca ei , sfintii apostoli, au avut atata nevoie de rugaciunile semenilor pentru a putea fi siguri de prezenta Duhului Sfant in toate cuvintele pe care aveau sa le rosteasca, in toate actiunile lor,oare noi, sarmani pacatosinu avem nevoie acuta de rugaciunile lor? nu avem nevoie de MIJLOCIREA lor? Sau credem cumva ca ei , fiind acum in slava cereasca, au uitat de noi , sau nu mai sunt ascultati?

Eu cred ca Isus asculta rugaciunile lor si le implineste.

Sa credem in mijlocirea Sfintilor , sa ii rugam sa se roage pentru noi, atat pe ei , cat si pe Preasfanta Fecioara, sunt fratii nostri in Cristos: sa ni-i facem prieteni si sa le urmam exemplul.

Pentru rugaciunile sfintilor Tai , si ale Preacuratei Fecioare Maria, Doamne, Isuse Cristoase, Dumnezeul nostru, indura-te de noi pacatosii.

1Tesaloniceni

cap.5.

15. Luati seama ca nimeni sa nu intoarca altuia rau pentru rau; ci cautati totdeauna sa faceti ce este bine atat intre voi, cat si fata de toti.

16. Bucurati-va intotdeauna.

17. Rugati-va neincetat.

18. Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi.

19. Nu stingeti Duhul.

20. Nu dispretuiti prorociile.

21. Ci cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.

22. Feriti-va de orice se pare rau.

23. Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin; si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru sa fie pazite intregi, fara prihana, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

24. Cel ce v-a chemat este credincios si va face lucrul acesta.

25. Fratilor, rugati-va pentru noi.

26. Spuneti sanatate tuturor fratilor, cu o sarutare sfanta.

27. In Domnul, va rog fierbinte ca epistola aceasta sa fie citita tuturor fratilor.

28. Harul Domnului nostru Isus Hristos sa fie cu voi cu toti! Amin.